Recrutarea personalului constituie primul contact între angajator şi cel care solicită angajarea, fiind totodată o activitate publică. În aceste condiţii, recrutarea personalului nu este nici pe departe o activitate simplă, datorită politicilor de recrutare şi practicilor manageriale în acest domeniu de activitate care sunt afectate de o serie de constrîngeri sau de numeroşi factori externi şi interni, cum ar fi:

• condiţiile şi schimbările de pe piaţa muncii, deoarece manifestările şi  modificările în timp ale acesteia au o influenţă deosebită asupra recrutării personalului. Astfel, politicile de recrutare sunt afectate de unele schimbări relevante în situaţia pieţei muncii ca tendinţele demografice, intrarea pe piaţa muncii a forţei de muncă feminină sau de vîrstă înaintată;
• capacitatea sistemelor de pregătire şi dezvoltare a resurselor umane, precum şi modelele de perfecţionare profesională care au impact deosebit asupra procesului de recrutare;
• atracţia zonei, precum şi beneficiile adiţionale sau facilităţile locale;
• cadrul legislativ sau juridic pentru a se evita deciziile sau practicile ilegale de angajare, precum şi discriminările de orice natură;
• imaginea sau reputaţia organizaţiei, care poate atrage sau respinge potenţialii candidaţi;
• preferinţele potenţialilor candidaţi pentru anumite domenii de activitate, pentru anumite organizaţii sau posturi;
• obiective organizaţionale;
• cultura organizaţională care prin valorile relevante promovate influenţează dorinţa de recrutare şi angajare;
• politicile şi practicile manageriale din domeniul resurselor umane;
• criteriile politice, etnice sau de altă natură;
• cerinţe obligatorii pe care organizaţia consideră că trebuie să le îndeplinească solicitanţii posturilor vacante;
• situaţia economico-financiară a organizaţiei;
• alţi factori care pot face ca în procesul de recrutare să apară unele dificultăţi sau care pot mări durata de realizare a acestei activităţi de personal.